Un tablou impresionist pe malul râului Lech - Reflexii în oglinda 50/2025

 

 ✨Zilele trecute treburile m-au adus la Landsberg am Lech, în inima Bavariei, la doar 30 km de casa mea, într-un orășel ce se ridică pe malul Lechului asemenea unui Pop-Up Book – acele cărți ilustrate care odată deschise, se transformă în structuri tridimensionale.
Înainte de intrarea în orașul istoric, cascada Karolinenwehr își poartă vuietul melodios — un cântec de apă ce atrage privirea și învăluie locul într-o vrajă aparte. Suvoiul se sparge în trepte largi, ca o scară lichidă ce se revarsă necontenit, ca și cum apa ar urca și coborî între lumi, transformând priveliștea într-o pictură vie, unde fiecare val șoptește o poveste.
Casele medievale, purtând hainele timpului în alb, galben adânc, albastru pastel, roșu cărămiziu și maro de turtă dulce, cu acoperișuri țuguiate acoperite cu țiglă, își lasă culorile tremurătoare să se oglindească în valurile Lechului. Reflexiile fragile, oglindirile frânte și recompuse de apa mereu în mișcare par desenate de mâna unui pictor impresionist, dând orașului o frumusețe ireală. În spatele lor, turnul bisericii se ridică semeț și se dublează în adâncul apei, ca semn al continuității.
Pe pod, Tatăl Lech – statuia simbol – veghează solemn peste apă și oameni, precum un spirit al râului ce păstrează memoria locului. Aici, între istorie și lumină, între oglindiri și cântecul cascadei, Landsberg am Lech se dezvăluie ca un tablou viu, deschis spre eternitate, unde frumusețea și magia se împletesc la nesfârșit.✨

♦ Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit să participați la rubrica „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau oglinda retrovizoare.Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel.💛💛💛

Arome de fursecuri și magia bradului la birou - Miercurea fara cuvinte 50/2025

  LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺
 

Ai răcit? Ai strănutat? Iată de ce îți spunem "Noroc!"🍀

 

Este jumătatea lunii decembrie, vremea se joacă cu noi — ba e frig și vânt, ba străluceste soarele pentru câteva clipe și ne păcălește că vine primăvara. Suntem prinși în treburi, în grupuri, în întâlniri și pregătiri de sărbători. Și... cum se întâmplă adesea în această perioadă, unii dintre noi sunt răciți. Se aud strănuturi ici-colo, câte o tuse care întrerupe conversația... În mijlocul acestor momente, apare reflexul vechi și simpatic — cineva strănută și imediat ceilalți rostesc „Noroc!” sau „Sănătate!”
Se spune că obiceiul de a spune „Noroc!”/„Sănătate!” atunci când cineva strănută nu e doar un reflex de politețe, ci are o istorie lungă și plină de legende. 🤧

🌿În Roma antică, împăratul Tiberius ar fi cerut ca oamenii să ureze sănătate celor care strănută, pentru că se credea că strănutul era un semn divin. 📜🪶𓍢ִ໋🀦 Mai târziu, în vremea Papei Grigore cel Mare, Europa era lovită de ciumă, iar strănutul era privit ca un simptom primejdios. Papa i-a îndemnat pe oameni să spună „Dumnezeu să te binecuvânteze”, ca o rugăciune scurtă pentru protecție.
⌛🏛️🏺 În Grecia antică, strănutul era considerat un mesaj al zeilor: dacă cineva strănuta în timpul unei discuții, cuvintele rostite înainte erau privite ca adevărate. 🕌 În India, se credea că în clipa strănutului omul era vulnerabil și spiritele rele puteau pătrunde în trup, așa că urările de sănătate erau un fel de scut magic. 🗺️⁀જ În Spania și țările latine, oamenii au păstrat expresia „Salud!”, iar în Germania se spune „Gesundheit!”.
⚕️În România, s-a păstrat „Noroc!” sau „Sănătate!”, cu rădăcini în credința populară că strănutul ar putea aduce ghinion, iar urarea era menită să întoarcă soarta în favoarea celui care strănută. Și uite așa, un gest mic, care astăzi pare banal, a fost odată plin de semnificații și superstiții.
Astăzi nu mai credem că sufletul iese din trup sau că strănutul aduce ciuma, dar păstrăm urarea ca pe un gest cald și prietenos. E ca un mic dar de atenție — cineva strănută și imediat ceilalți îi urează bine. Un moment banal devine o clipă de solidaritate, un semn că nu ești singur și că cineva îți dorește binele.
😷Atunci când cineva tușește, de obicei nu spunem nimic — poate doar ne uităm îngrijorați sau îi oferim un pahar cu apă. Dar când cineva strănută, imediat apare reflexul colectiv: „Noroc!”, „Sănătate!”, „Gesundheit!”, „Salud!”. Și tocmai aici e partea drăguță — strănutul a primit de-a lungul istoriei o aură specială, cu legende și superstiții, în timp ce tusea a rămas un simplu simptom. Strănutul era văzut ca un semn divin, ca o vulnerabilitate a sufletului ... Tusea, în schimb, nu a fost înconjurată de aceleași povești și nu a primit „efecte speciale”.🤒

✨ Sănătate tuturor! Savurați la maxim clipele magice ale Adventului, cu bucurie, liniște și căldură în suflet! 🎄🌟

Alesul nostru cu parfum de sărbători

Ca în fiecare an la inceputul lunii decembrie, am mers azi la târgul de brazi din curtea bisericii de cartier.
Este deja o tradiție, să alegem împreuna bradul. Îl cumpărăm mereu de la același furnizor, în care avem mare încredere. Brazii lui sunt de soi bun, cu o culoare intensă și un parfum proaspăt, abia tăiați.
În alți ani ne plimbam și câte o oră printre rândurile cu brazi, până găseam „alesul”. Anul acesta însă, l-am ochit în primele cinci minute – parcă ne aștepta! Am luat și câteva mănunchiuri de ramuri de brad, pe care le voi folosi să acopăr trandafirii și să fac câteva decorațiuni pentru grădină. Am încărcat mașina și ne-am întors fericiți acasă. 

Bradul nostru stă acum cuminte în curte, într-o găleată cu apă, așteptând ziua de Ajun. Îl vom împodobi, ca întotdeauna, în seara de Ajun, respectând tradiția care ne aduce bucurie și emoție în fiecare an.

A ll-a Duminică de Advent

Dimineața celei de a doua Duminici de Advent începe cu miros de cafea și emoția drumului. 

Ne pregătim să plecăm spre Ulm, cu mici daruri pentru mătușa mea Geta, pentru nepoțelele ei, pentru fratele meu Mircea — sosit aseară din Valencia, în escala spre Sibiu — și pentru prietena lui... Magia e în întâlnire - în îmbrățișarea regăsirii, în surprizele ascunse în pachețele, în zâmbetele ce se aprind. Iar după ce ne strângem cu toții, vom merge împreună la Christkindlemarkt din Ulm, unde lumina, colindele și miresmele de scorțișoară vor fi doar ecoul acestei bucurii de familie.
Vă doresc o a doua Duminică de Advent plină de căldură și lumină. Fie ca această zi să aducă tuturor pace, speranță și zâmbete care să lumineze iarna! ✨